Definiția cu ID-ul 1255129:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRÍT 1 s. m. (Învechit șiregional) Soț ; mire. El ca măritu (g i n e r e CC2, m i r e N, ; m i r e l e H) ieși din celariul său. PSALT. 31, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM, DDRF, TDRG, DHLR II, 492, SCRIBAN, D., ROSETTI, R. VI, 252. Dă-mă, mamă, la mărit, Că vremea mni s-o-mplinit! Șî mă dă, mamă, cui mă cere, Să mă fac șî ieu muiere. ARH. FOLK. V, 142, cf. ALRT, II 62. – Pl.: măriți. – Lat. maritus.