MĂLURÁ vb. I. Refl. 1. (Despre unele cereale) A se umple de mălură (1); a se înnegri din cauza mălurei (1), a se îmbolnăvi de mălură. Cf. DAMÉ, T. ₂. 38, ENC. AGR. III, 659. 2. (Regional, în forma mâluri, despre vița de vie) A căpăta mană. Cf. DAMÉ, T. ₂, 38, ALR II 6 116/682. 3. (Despre ceapă) A se strica (din cauza ploii, a umezelii) ; a putrezi. V. m ă n a. Uneori udatul e bun, alteori insă face ca ceapa să se mălureze, adecă să facă la rădăcină un soi de viermișori cari aduc uscarea. PAMFILE, A. R. 193. – Prez. ind. pers. 3: mălurează. – Și: măluri vb. IV. – V. mălură.