MĂLAI subst. 1. – (Băl II); Malai pren. (Dm); Mălai-mare (17 B IV 262); Mălai-negru (16 A I 267); Mălaiu, m. post., 1525 (16 B I 190); – 1574, mold.(Glos). 2. Mălaia b. (17 B I 297, IV 113); – Manea (17 B III 379); – țig. (16 B I 187); – megiaș (Drj 106) și s.; Mălă/escu, M. -(Î Div); Preda din Mălăești s. 3. Mălăiaș b. (Ur XXII 64); Mălăeș, mold. (CL; Sd VI 5). 4. Mălăete, Ioan olt (BCI VIII 21). 5. Mălăețul, B. (Olt). 6. Mălăilă (Hur). 7. + -nic sau subst. lainic: Malainic, Isaia, act.