MÎȚIȘOR, mîțișori, s. m. 1. Diminutiv al lui mîț. Un mîțișor pe care-l deprinsese... să steie în mijlocul mesei, pe picioarele de dinapoi. SBIERA, P. 246. 2. (Mai ales la pl.) Spic pufos cu flori de un singur sex (la salcie, stejari, alun etc.). Trăsura trecea pe drumul larg, pe sub sălcii bătrîne pline de mugurii vieții înnoite, mîțișori cenușii și lucioși. SADOVEANU, O. IV 9. Poate scutura-va vîntul mîțișorii vrunei sălcii peste groapa mea. VLAHUȚĂ, O. A. I 43. – Pl. (2) și: (n.) mîțișoare (PAMFILE, M. R. I 268).