MÎRZI vb. IV. I n t r a n z. (Prin sudul Transilv.) A da semne de boală; a lîncezi, a zăcea. Mă, da mîrzescu-ți oile. VICIU, GL. Umblă pojarul și pare-mi-să că copilul meu încă începe a mîrzi. BREBENEL, GR. P., cf. DENSUSIANU, Ț. H. 325. ♦ T r a n z. (Despre o boală) A încerca, a chinui (pe cineva). Au început a mă mîrzi nește friguri. BREBENEL, GR. P. – Prez. ind.: mîrzesc. – Cf. bg. мързя(ме) „mi-e lene”, scr. m r z i t i „a urî”.