MÎGLISÍRE s. f. (Munt.) Acțiunea de a m î g l i s i; înșelăciune, amăgire; lingușire; (regional) mîgliseală. Amorul. . . cu mîglisirea lui pe tineri otrăvește. PANN, E. III, 84/20. Demagogii . . . înșală lumea Cu jertfe, mîglisire. I. VĂCĂRESCUL, P. 50/28, cf. POLIZU, DDRF. - Pl.: miglisiri. – V. mîglisi.