mârzi [At: VICIU, GL. / Pzi: ~zesc / E: cf bg мързя(ме) „mi-e lene”, srb mrziti „a urî”] 1 vi (Trs) A da semne de boală. 2 vi (Trs) A lâncezi. 3 vi (Trs) A zăcea. 4 vt (D. boli) A chinui pe cineva.

mârzi vb. IV. (reg.) 1 intr. (med., med. vet.; despre oameni sau animale) v. Piroti. Zăcea. 2 tr. (despre stări psihice, afective etc.; compl. indică oameni) v. Apuca. Cuprinde. Încerca. Prinde. Veni.

mârzi, mârzesc, vb. IV (reg.) a da semne de boală, a lâncezi, a zăcea.

MÎRZI vb. IV. I n t r a n z. (Prin sudul Transilv.) A da semne de boală; a lîncezi, a zăcea. Mă, da mîrzescu-ți oile. VICIU, GL. Umblă pojarul și pare-mi-să că copilul meu încă începe a mîrzi. BREBENEL, GR. P., cf. DENSUSIANU, Ț. H. 325. ♦ T r a n z. (Despre o boală) A încerca, a chinui (pe cineva). Au început a mă mîrzi nește friguri. BREBENEL, GR. P. – Prez. ind.: mîrzesc. – Cf. bg. мързя(ме) „mi-e lene”, scr. m r z i t i „a urî”.