maglisi v vz măglisi

mâglisi [At: MOXA, 381/23 /V: măng-, mag-, mig-, migliși, miclisi, migrisi / Pzi: ~esc / E: ns cf mâglă³] (Mun) 1-2 vtrp A (se) amăgi cu laude. 3 vt A măguli. 4 vr (D. câini; îf migrisi) A se gudura.

miclisi v vz mâglisi

miglisi v vz mâglisi

miglisi v vz mâglisi

migliși v vz mâglisi

migrisi v vz mâglisi

MÎGLISI, mîglisesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A linguși pe cineva spre a-l înșela; a amăgi, a păcăli. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli că o să dai numai și numai preste plăceri. ISPIRESCU, U. 23. S-a luat cu binișorul pe lîngă el; a-nceput să-l mîngiie și să-l mîglisească. CARAGIALE, O. III 37.

măglisésc v. tr. (cp. cu pol. machlowac, a amăgi, deși pare ngr.). Vest. Moxa. Amăgesc, înșel. – Azĭ (mîgl-): l-a mîglisit și l-a șutulit și l-a dus la tribunal de ĭ-a făcut o hîrtie (Br.-Voin. VR. 1907, 8, 220). La Stam. 331 mînglășitură, amăgitură.

mîglisésc, mînglășitúră, V. măglisesc.

mâglisire (reg.) (desp. mâ-gli-) s. f., g.-d. art. mâglisirii; pl. mâglisiri

mâglisire (reg.) (mâ-gli-) s. f., g.-d. art. mâglisirii; pl. mâglisiri

mâglisire s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. mâglisirii; pl. mâglisiri

mâglisi (a ~) (reg.) (desp. mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisesc, 3 sg. mâglisește, imperf. 1 mâgliseam; conj. prez. 1 sg. să mâglisesc, 3 să mâglisească

mâglisi (a ~) (reg.) (mâ-gli-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisesc, imperf. 3 sg. mâglisea; conj. prez. 3 să mâglisească

mâglisi vb. (sil -gli-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mâglisesc, imperf. 3 sg. mâglisea; conj. prez. 3 sg. și pl. mâglisească

MÂGLISIRE s. v. ademenire, amăgire, flatare, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.

mâglisire s.f. (reg.) 1 v. Ademenire. Amăgire. Înșelare¹. Înșelăciune. Înșelătorie. Mistificare. Momire. Păcăleală. Păcălire. Păcălit¹. Trișare. 2 v. Adulare. Adulație. Flatare. Lingușeală. Lingușire. Măguleală. Măgulire.

MÂGLISI vb. v. ademeni, amăgi, flata, încânta, înșela, linguși, măguli, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

mâglisi vb. IV. tr. (reg.; compl. indică oameni) 1 v. Ademeni. Amăgi. Încânta. Înșela¹. Minți. Mistifica. Momi. Păcăli. Trișa. 2 v. Adula. Flata. Linguși. Măguli.

mîglisi vb. v. ADEMENI. AMĂGI. FLATA. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. LINGUȘI. MĂGULI. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

mîglisire s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. FLATARE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. LINGUȘEALĂ. LINGUȘIRE. MĂGULEALĂ. MĂGULIRE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

miglisi (migliși), miglisesc (miglișesc), vb. IV (reg.) V. mâglisi.

MAGLISÍ vb. IV v. mîglisi.

MICLISÍ vb. IV v. mîglisi.

MIGLISÍ vb. IV v. mîglisi.

MIGLIȘÍ vb. IV v. mîglisi.

MIGRISI vb. IV v. mîglisi.

MÎGLISI vb. IV. Tranz. (Munt.) A înșela (cu promisiuni, cu laude), a amăgi; a măguli, a linguși. Se apropiară d-insul nește arumitori hitleani și-l mîglisiră de-și goni pre muma-sá împărăteasa de la dinsu. MOXA, 381/23. Limba cea deslușită și dulce mîngîie și mîglisește pe om. PISCUPESCU, O. 171/15. Începu a se preface și a mîglisi pe pescar. GORJAN, H. I, 45/19. A-nceput să-l mîngîie și să-l mîgliseascâ. CARAGIALE, S. N. 34. Eu nu te voi mîglisi de loc cu făgăduieli. ISPIRESCU, U. 23. Se lăsă să fie măglisit. id. L. 280,. cf. 219, 324. Pe lîngă fată să da, Cu vorba o mîglisea. PĂSCULESCU, L, P. 263. Miglisește cu vorba pe turturică. RĂDULESCU-CODIN, Î. 16, cf. ALR I 1 454/856. ◊ R e f l. pas. Lumea se mîglisește Cu feluri de religii, I. VĂCĂRESCUL, P. 47/7. ♦ R e f l. (Despre cîini, în forma migrisi) A se gudura (Albești-Cîmpulung). ALR I 1 153/770. - Prez. ind.: mîglisesc. - Și: mănglisi (DR. IV, 1 264), maglisí (PONTBRIANT, D., BARCIANU), miglisi, miglișí (MAT. DIALECT, I, 231), miclisí (GR. S. V, 45), migrisi vb. IV. – Etimologia necunoscută. Cf. m î g l ă³.

MÎGLISÍRE s. f. (Munt.) Acțiunea de a m î g l i s i; înșelăciune, amăgire; lingușire; (regional) mîgliseală. Amorul. . . cu mîglisirea lui pe tineri otrăvește. PANN, E. III, 84/20. Demagogii . . . înșală lumea Cu jertfe, mîglisire. I. VĂCĂRESCUL, P. 50/28, cf. POLIZU, DDRF. - Pl.: miglisiri. – V. mîglisi.