MUȘLUI, mușluiesc, vb. IV. Intranz. (Regional, despre animale) A mirosi, adulmeca, a mușina; a scotoci cu botul pentru a găsi de mîncare. Godacul mușluia pe lîngă o poartă, în ograda unui gospodar. SADOVEANU, O. VI 41. De nu mușluia un cîne pe la capul meu, aș fi dormit tun pîn-a doua zi. HOGAȘ, DR. II 26. Purcelul... mergea în urma lui, grohăind și mușluind pe jos, cum e treaba porcului. CREANGĂ, P. 82.