muzicoterapie s. f. (med.) Tratament al unor boli nervoase cu ajutorul muzicii ◊ „E necesară și o sumară pregătire [...] privind muzicoterapia, această ramură a terapeuticii situată la granița dintre medicină și muzică.” Săpt. 13 VI 75 p. 4. ◊ „Muzică de leac. Într-o serie de țări este utilizată cu succes muzicoterapia.” Sc. 19 X 80 p. 5. ◊ „De aici la folosirea muzicii în scopuri terapeutice, cu investigarea raportului dintre nou și deja știut, dintre timp, ritm și comunicare, dintre potențialul afectiv și dimensiunea estetică în muzicoterapie – nu e decât un pas.” R.lit. 11 X 84 p. 18; v. și Sc. 19 X 80 p. 5 (din fr. musicothérapie; DEX, DN3)