2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

mulțit1 sn [At: PSALT. 53 / Pl: (rar) ~uri / E: ns cf mulți (pll mult)] (Înv) Mulțime (1).

mulțit2, ~ă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~iți, ~e / E: mulți] (Înv) Multiplu (5).

mulți vtr [At: PSALT. 3 / Pzi: esc / E: mult] (Înv) 1-2 A (se) înmulți.

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

mulțésc, V. înmulțesc.

mulțíe și -íre f. și -ít n., pl. urĭ. Vechĭ. Mulțime.

Ortografice DOOM

mulți pr. m. pl., f. multe (și cu valoare neutră); g.-d. pl. m. și f. multora (votul ~)

Sinonime

MULȚIT s. v. duium, grămadă, mulțime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

mulțit s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.

MULȚI vb. v. crește, înmulți, mări, ridica, spori, urca.

mulți vb. v. CREȘTE. ÎNMULȚI. MĂRI. RIDICA. SPORI. URCA.

Expresii și citate

E pluribus unum (lat. „Din mai mulți – unul”) – E motoul pe care și l-au luat dintr-un poem latin, atribuit lui Vergiliu (Moretum), Statele Unite ale Americii, dat fiind că ele s-au alcătuit din mai multe state (la început 15, iar astăzi 50). Se aplică în situații asemănătoare. LIT.

Unum pro multis (lat. „Unul pentru mulți”) – Vergiliu, Eneida (V, 815). Venera îi cere lui Neptun să-i ocrotească pe mare pe Enea și pe troienii lui. Neptun îi răspunde că Enea va călători cu bine, numai unul va fi jertfit pentru toți ceilalți (unum pro multis debitur caput). Versul se citează în sensul cum l-a și tradus Eugen Lovinescu: unul singur va plăti pentru toți. LIT.

Tezaur

MULȚIT1 s. n. (Învechit) Mulțime (1). Cătu mulțitul (m u l ț i m e a C2) burătației tale. PSALT. 53. – Probabil de la mult (pl. mulți).

MULȚIT2, -Ă adj. (Învechit) Multiplu (II 2). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Se înțeleg în clipă Și ambii fac un angel, mulții în atribute. HELIADE, O. I, 212. – V. mulți.

MULȚI vb. IV. T r a n z. și r e f l. (Învechit) A (se) înmulți, a spori, a crește (ca număr). Doamne, ce se mulțiră (î n m u l ț i r ă D) dodeitorii miei. PSALT. 3. Nu vom înceta a ruga pre Dumnezău . . . să-ți înmulțască anii măriii tale, cum mulți și anii lui Ezekiil. N. TEST. (1648), [prefață] IVr/23. Milă și pace mulțească-să voao. ib. 182r/14. Partida republicană vechie se mulțise tare. BARIȚIU, P. A. II, 6, cf. 13. – Prez. ind.: mulțesc. – V. mult.

Intrare: mulțit
mulțit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mulțit
  • mulțitul
  • mulțitu‑
  • mulți
  • mulțita
plural
  • mulțiți
  • mulțiții
  • mulțite
  • mulțitele
genitiv-dativ singular
  • mulțit
  • mulțitului
  • mulțite
  • mulțitei
plural
  • mulțiți
  • mulțiților
  • mulțite
  • mulțitelor
vocativ singular
plural
Intrare: mulți
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mulți
  • mulțire
  • mulțit
  • mulțitu‑
  • mulțind
  • mulțindu‑
singular plural
  • mulțește
  • mulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mulțesc
(să)
  • mulțesc
  • mulțeam
  • mulții
  • mulțisem
a II-a (tu)
  • mulțești
(să)
  • mulțești
  • mulțeai
  • mulțiși
  • mulțiseși
a III-a (el, ea)
  • mulțește
(să)
  • mulțească
  • mulțea
  • mulți
  • mulțise
plural I (noi)
  • mulțim
(să)
  • mulțim
  • mulțeam
  • mulțirăm
  • mulțiserăm
  • mulțisem
a II-a (voi)
  • mulțiți
(să)
  • mulțiți
  • mulțeați
  • mulțirăți
  • mulțiserăți
  • mulțiseți
a III-a (ei, ele)
  • mulțesc
(să)
  • mulțească
  • mulțeau
  • mulți
  • mulțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)