MONAZÍT s. n. Fosfat natural de ceriu, toriu și alte pămînturi rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. Aceste minereuri cuprind fluor, siliciu, titan. . . și se numesc: perite, cerine, monazite. ENC. TEHN. I, 404, cf. CANTUNIARI, L. M. 105. În țara noastră, monazitul a fost întîlnit în aluviunile din regiunea Ditrău. LTR², DER. – Pl.: monazite. - Și: monazită s. f. CANTUNIARI, L. M. 105. – Din fr. monazite.