MONAHÍE¹ s. f. Călugăriță. Monahul sau monahia nu este slobodă a-și lăsa mănăstirea și la alta a se strămuta (a. 1851). ap. TDRG. Pe cîteșitrei, trupuri acum neînsuflețite, jalnica lor mumă, Eufrosina monahia, i-a strămutat în monăstirea Snagovul. ODOBESCU, S. I, 427. Vor să mă trimeată. . . la mănăstirea Țigănești, unde trăiește o mătușă a noastră, monahie bătrînă. SADOVEANU, M C. 63. Vru să afle încă o dată numele mănăstirii de monahii, unde era închisă domnița Catrina. id. o. X, 326, cf. IX, 189. – Pl.: monahii. – Din v. sl. монaχиa, ngr. μοναχή.