MONAHICÉSC, -EÁSCĂ adj. Monahal. Cel ce voiește a se supune jugului monahicesc, trebuie să aibă o vîrstă de cel puțin de zece ani (a. 1851). ap. TDRG. Să examinăm primul punct. . . consultînd regulile monahicești. ODOBESCU, S. II, 31. Știa să mănînce și să beie bine, după monahiceasca rînduială. SADOVEANU, O. X, 276. Pe noi amîndoi domnia sa ne-a hărăzit. . . vieții monahicești. id. ib. XIII, 747, cf. X, 218. Toți sfinții zugrăviți în tindă Cu acuarelă suferindă, Ai cinului monahicesc, Scrutîndu-l, îl disprețuiesc. ARGHEZI, VERS. 30. – Pl.: monahicești. – Monah + suf. -icesc.