MONAH, monahi, s. m. Călugăr. Toți monahii erau în strane, cu camilafcele aplecate, SADOVEANU, B. 69. Monahi, cunoscătorii vieții pămîntene Se mișc’ în line păsuri Ducînd la groapă trupul reginei dunărene. EMINESCU, O. I 92. Cum te mai simți, frate Paisie? îl întrebă unul din monahi. NEGRUZZI, S. I 160. Variantă: monac (CREANGĂ, A. 78) s. m.