MOLIPSÍ vb. IV. T r a n z. (Învechit) A face să fie nociv, a s t r i c a, a i n f e c t a, a v i c i a; (sens curent) a transmite cuiva o boală contagioasă, a c o n t a m i n a, a c o n t a g i a. După starea atmosferei să face și smreduirea . . . împărtășindu-se altei vite nu numai prin atingere, ce și prin lucruri molipsite de o vită bolnavă. AR (1829), 11¹/36. Aburul ce iese din hierberea acelor cazane fiind foarte greu și puturos, molefsește atît aerul văzduhului cît și atmosfera, la vreme de epidemie (a. 1831). DOC. EC. 477. Toate boalele acestea.. . aruncă pe bolnav într-o boală adîncă, cu primejdie . . . de a-i molepsi sistemul sînguin. MAN. SĂNĂT. 281/24. Alții, în credința că ortu l-am dat popii Din oftică sau tifos, batistele scoteau. . . La nas și le puneau, Crezînd că-i molipsește mirosurile gropii. MACEDONSKI, O. I, 46. ◊ R e f l. A se îmbolnăvi prin contaminare. Nu te duce.acolo că te molitfești! (va să zică: te molipsești). CODRU-DRĂGUȘANU, C. 23. Curînd n-a lipsit a se molipsi de aerul acestui oraș. NEGRUZZI, S. I, 20. S-a fost molipsit, cînd bîntuia o boală năprasnică. CARAGIALE, O. II, 284. ♦ T r a n z. și r e f l. F i g. A influența sau a se lăsa influențat (în rău); a (se) strica, a (se) vicia. Cei mai mulți boieri. . . molifsiți fiind de firea cea cu totul hrăpelnică a fanarioților. ZILOT, CRON. 68. Numai așa se explică vițiul de care este molipsită viața noastră publică. MAIORESCU, CR. I, 267. – Prez. ind.: molipsesc. - Și: (învechit și regional) molifsi, molivsí (POLIZU, CIHAC, II, 667, TDRG), molitfí, molepsi, molefsI, molevsI (PONTBRIANT, D., DDRF, TDRG), molopsí (KLEIN, D. 216), (regional) molifti (ALR II/I MN 56, 4 182/858) vb. IV. – Din ngr. μόλεψα (aor. lui μόλεύω).