molíd, molídv, molívd și molíft m. (alb. *molĭidhă, un col. care înseamnă „lemn întunecat saŭ roș”, molĭikă, brad, de unde și bg. molika, brădișor, molikva, boabe de ĭenupăr). Un fel de brad cu lemnu alb (și inima roșie), care formează cea maĭ mare parte a brădeturilor Româniiĭ și care se întrebuințează la clădirĭ și la facerea instrumentelor și a hîrtiiĭ (ábies [saŭ pícea] excelsa). – În Ml. moliv (Cod. M. N. 97). V. brad.