mol, moluri, (mul), s.n. – Noroi, nămol; tină: „De-ai si negru ca molu, / Drag mi ești ca sufletu” (Papahagi, 1925: 195); „Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi” (Ștețco, 1990: 249). Termenul mol este specific în Trans., iar mul, în Maram. – Var. a lui mâl (< mul) (MDA); din sl. molu „măcinătură”, scr. mulj „nămol”, pol. mul (Scriban); cf. ucr. mul, germ. Mull.