MODRU s. n. (Regional) 1. Mod¹ (1), fel, chip (în care se prezintă ceva, în care se desfășoară o acțiune, o activitate). Au înștiințat pre Carol, craiul francilor. . . scriindu-i și modrul și forma bătăii. ȘINCAI, HR. I, 363/37. Acest modru de a sădi vie nu iaste de mare folos. ECONOMIA, 149/2. Acealea învățături după modrul oratorilor cu rumânie mai iscusită (a. 1 805). BV II, 454. Într-acest modru s-au bătut ei mult timp. SBIERA, P. 104, cf. 43. ◊ L o c. a d v. Cu ori(și)ce modru = cu orice chip, cu orice preț. Cu orișice modru vrea să-mi pună capul. RETEGANUL, P. II, 52. În tot modrul = în tot felul, în fel și chip. S-au nevoit în tot modrul să scoată pre vandali dintr-însa. ȘINCAI, HR. I, 76/29. 2. Mijloc (II 2), cale (de a acționa); posibilitate. îl ardea acestea pre Constantin și cerca modru de a se izbîndi. ȘINCAI, HR. I, 278/7. Nu fieștecare plugariu are modru de a-și face [hambare] de aceastea. ECONOMIA, 57/6, cf. 30/22. Alt modru n-am avut a împădeca următoarea nefericire (a. 1803). IORGA, S. D. XII, 149. Din a cincea, a șasea, a șaptea, a opta [parte] va învăța. . . modrul a sluji tainele cu cuviință (a. 1809). BV III, 3. Găsea modru de-a amîna lucrurile. MARIAN, NU. 104, cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 103, CABA, SĂL., VAIDA, ALR Il/l MN 116, 3 786/284. ◊ L o c. a d v. Cu (sau la) modru = potrivit, nimerit, bine. I-au spus . . . Să n-apuce codru, Unde nu-i cu modru. COȘBUC, P. II, 147, cf H XVII 98. Cîte păsărele-n codru Toate-mi cîntă mai la modru. JARNIK-BÎRSEANU, D. 198, cf. T. PAPAHAGI, M. 10. De modru-n afară = din cale-afară, foarte. Mă simțăsc rău, de modru-n afară. ALR II 3 226/316. 9 E x p r. A nu îi (sau a nu avea, a nu mai avea) modru = a) a nu (se) (mai) putea, a(-i) fi imposibil să . . . N-avem modru să vindem nimică (a. 1725). IORGA, S. D. XII, 27. Să mai scape nu e modru. BENIUC, V. 34. Nici nu-i chip și modru să-i lepede vreo înștiințare despre lonuț. SADOVEANU, XIII, 825. Nu-i chip și modru s-o duci multă vreme așa. V. ROM. aprilie 1956, 64. Plînge mîndră ce-ai iubit, Și nu-i modru, badea meu, Să te ierte Dumnezeu. F (1871), 283. Se vede c-am bătrînit, Nu e modru de trăit. MARIAN, O.19. Ea-mi dă borș nestrecurat. . . Și nu-i modru de mîncat. id. SA. 78, cf. id. INS. 413. Nu era modru de a-l ajunge. RETEGANUL, P. 55. Văzînd el că nu-i modru s-o mărite fără haine. . . plecă să-i facă haine de aur. REV. CRIT. I, 39. N-are cap de-a o uita, Nici modru de-a o lăsa. HODOȘ, P. P. 32. Ce a văzut el în acea odaie, nu este modru a vă spune în limbă omenească. MERA, L. B. 254. Toată apa de pe pămînt era turbure și nu era modru de băut. CR. IV, 238. Nu-i modru să mai scape din boala asta. ALR II 3 570/235, cf. 3 570/53, 95, 105, 141, 157, 219, 228, 250, 260, 272, 279, 284, 310, 316, 325; b) (de obicei determină un adjectiv) a fi peste măsură (de. . .), fără seamăn (de. . .). Necăjitu-s de nu-i modru. HODOȘ, P. P. 155. Nu mai are modru de frumoasă ce-i. I. CR. II, 218. Mîndru-ș cîntă-un cerb în codru; Așa-ș cîntă de nu-i modru. T. PAPAHAGI, M. 74. – Din magh. mod.