modern, ~ă [At: CR (1829), 219/21 / Pl: ~i, ~e / E: fr moderne, cf lat modernus] 1 a (Îoc vechi, antic) Care aparține epocii actuale, ținând de prezent sau de trecutul apropiat. 2-3 av, a (Îoc învechit, depășit, perimat) (Într-un mod) care corespunde stadiului actual al progresului. 4 a (Înv; îs) Istoria (sau epoca) ~ă Parte a istoriei care cuprindea epoca de la sfârșitul evului mediu, fixată prin tradiție la 1453, data căderii Constantinopolului, și Revoluția franceză din 1789. 5 a (Îas) Parte a istoriei care cuprinde epoca de la Revoluția franceză din 1789 până la Revoluția rusă din octombrie 1917. 6 a (Îs) Limbă ~ă Limbă vorbită în zilele noastre sau într-o epocă apropiată de noi. 7 sm (Mpl) Oamenii care trăiesc în zilele noastre. 8 a (D. Învățământ, clase, licee etc.; îoc real) Care pune accentul pe studiul limbilor și al disciplinelor umanistice Si: umanist, umanistic. 9 s (Tip) Caractere de literă. 10-11 smf, a (Persoană) la modă¹ (5). 12 sn Ceea ce este sau trece drept nou, actual. 13 sn Caracter al lucrului nou Si: (rar) modernitate.