Definiția cu ID-ul 1334326:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MOCĂNÉSC, -EÁSCĂ adj., s. f. 1. Adj. De mocan1 (1), al mocanului1, privitor la mocani1, specific mocanilor1; (regional) mocănit. Luară pe Staico și cu ai lui băgați în fieară și în câtuși și-i puseră într-un car mocănesc. IST. Ț. R. 41, cf. MAG. IST. V, 121. Nimerit-au, poposit-au Și de noapte tăbărît-au Zece care mocănești Cu boi albi fălcienești. ALECSANDRI, P. II, 104. El nu ajunse încă să-și deie seamă, că era-n opinci și cu căciulă mocănească-n cap. SLAVICI, N. II, 256, cf. 328. În urmă-le venea un chervan mare mocănesc plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I, 95. Am ales un tip, carul mocănesc, în care se pot găsi toate părțile trebuincioase unei terminologii mai complecte. DAMÉ, T. 7. Sima se culca totdeauna în căruță, acoperindu-se cu zeghea lui mocănească. SANDU-ALDEA, U. P. 25. Patru cară mocănești, patru chervane. . . poposiseră colbăite și obosite, parcă, de drum lung, pe paveaua de lespezi late a mănăstirii. HOGAȘ, DR. II, 39. Tînăra femeie fu urcată într-un car mocănesc. C. GANE, TR. V. 191. Căciulă mocănească. GR. S. V, 122. Un miros ce avea multă tărie din țuică, ceva amestecătură cu alte mirosuri, de mere, de prune, de căruță mocănească sau desagi. PREDA, Î. 77. Zestre mîndră-i încărca Și-nainte-o trimetea Cu car mare, mocănesc, Pe drumul împărătesc. TEODORESCU, P. P. 580. Și a încărcat 12 care mocănești. POP., ap. GCR II, 333, cf. ȘEZ. VI, 165. Un car mare mocănesc, Nalt în drig, mărunt în roate Cu doi boi moldovenești. MAT. FOLK. 121. Dă-mi și un cojoc mocănesc Să-ți dau un balton turcesc. ib. 162. Umplură și 19 care mocănești. PĂSCULESCU, L. P. 29. Port mocănesc cu fote. ALR II 3 322/531. Boala vine cu olacul și se duce cu carul mocănesc (= boala vine foarte ușor și pleacă foarte greu). Cf. ZANNE, P. II, 492. ◊ Cal mocănesc = cal scund de munte, cu coamă stufoasă și aspră. Cf. H I 34, IV 84, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. Coamă mocănească = coamă groasă, cu firul aspru, specifică mai ales cailor de munte. Cf. DR. V, 293. Oaie mocănească (și substantivat, f.) = varietate de oaie țurcană. Cf. ENC. AGR., H I 34, CHEST. V 67/45. Porumb (sau păpușoi) mocănesc = varietate de porumb cu bobul mare. ȘĂINEANU, D. U., cf. PAMFILE, A. R. 68. (Regional) Mere mocănești = varietate de mere nedefinită mai îndeaproape. BULET. GRĂD. BOT. I, nr. 3, 76. (Regional) Buz mocănesc = bucată de mămăligă umplută cu brînză și prăjită pe jeratic. ALR I 1 814/675. (Regional) Mlog mocănesc sau ploaie mocănească = timp ploios. ib. 1228/684. Trîntă mocănească = luptă corp la corp, la care partenerii se apucă de mîini, apropiindu-și picioarele, dreptul de dreptul sau stîngul de stîngul. Cf. PAMFILE, J. III, 43. 2. S. f. (De obicei art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans; mocancă (2). Îmi vine să pisez o mocănească să se cutremure pămîntul. PR. DRAM. 355. Nici un flăcău nu-l întrece la jocul sîrbesc de brîu. . ., la mocănească. C. STAMATI, P. 319. El norii frămîntă jucînd mocăneasca. EMINESCU, O. IV, 198. Toți nuntașii se prind la joc, ce durează pîn-aproape de către seară, cam cu următoarele jocuri:. . . Mocăncuță, mocăneasca. SEVASTOS, N. 282. Mocăneasca o jucau flăcăii aruncînd peste ciomag picioarele în opinci. PÎRVESCU, C. 23. Jocurile din Țepu sînt:. . . mocanca (mocăneasca), mușamaua. PAMFILE, J. I, 17. Mocăneasca în doi. VARONE, D. 116. Mocăneasca (danț) împrejur cu bătăi: iacă una, iacă două. H X 378, cf. 455, XI 234, MAT. FOLK. 1256. Bună ziua, mocane. – Mulțumim, ciobane. la să-m cînți cîntecu, Să-m sune opinca, Să-ți dau galbenu. (Se zice o mocănească). ANT. LIT. POP. I, 252, cf. ALR I 1 477/684. 3. S. f. (art.) (Prin sudul Mold.) Un anumit fel de cusătură cu motive naționale. Erau mai multe feluri de „cusături cu râuri”drîmbescu, leșăscu . . . mocăniasca, șărpili”. DIACONU, VR. LVIII. – Pl.: mocănești. – Mocan1 + suf. -esc.