mocăială sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ieli / E: mocăi + -eală] 1 (Pfm) Activitate desfășurată încet, fără spor Si: mocăire (1), mocăitură (1). 2 (Pfm) Pierdere de vreme făcând nimicuri Si: mocăire (2), mocăitură (2). 3 (Reg) Umblet încet Si: mocăire (3). 4-5 (Reg) Dare din cap în semn (de aprobare sau) de dezaprobare Si: mocăire (4-5). 6 Mocnire a focului Si: mocăire (6). 7 (Reg) Moțăire.