MLĂDIAT, -Ă adj. (Astăzi rar) Mlădios (2). Cf. PONTBRIANT, D., LM. Ah ! acum crengile le-ndoaie Mînuțe albe de omăt, O față dulce și bălaie, Un trup înalt și mlădiet. EMINESCU, O. I, 229, cf. id. N. 67, BARCIANU, ALEXI, W. Priveam. . . Mîini mlădiate scăpărînd comete. JEBELEANU, C. 27. - Pronunțat: -di-at.- Pl.: mlădiați, -te.- Și: (rar) mlădiit, -ă adj. BARCIANU, ALEXI, W. – V. mlădia.