MIZANTROP, -OPĂ s. m. și f. (Rar, la f.) Persoană stăpînită de mizantropie; p. e x t. om nesociabil, neprietenos, ursuz. Cf. DELEANU, LEX. Dar nici singuratici să trăim, pentru că atunci ne facem misantropi. MARCOVICI, D. 117/14. N-aveau altă treabă decît să supere singurătatea unor mizantropi. NEGRUZZI S. I, 235, cf. I. NEGRUZZI, S. IV, 30, LOVINESCU C. V, 5. ◊ (Adjectival) Oameni mizantropi și hipocondri, care văd în toată lumea înșelători și mincinoși. BARIȚIU, P. A. III 120. Medelioglu era mizantrop și singuratic. PETRESCU, O. II, 291. (F i g.) Sălcii mizantrope îsi lustruiesc franjurile plînse. KLOPȘTOCK, F. 330. - Pl.: mizantropi, -ope. - Și:(învechit) misantróp, -ópă s. m. și f. – Din fr. misanthrope. Cf. ngr. υσάνθρωπος.