MIZA vb. I. Tranz. (Folosit și a b s o l.) A depune ca miză¹; a juca pe . . ., a ponta. Cf. ȘĂINEANU, D. U. Alberto îi categorisea anticipat, cu emoția unui jucător care-și mizează restul averii pe un cal sau pe o carte. C. PETRESCU, O. P. I, 153. Am mizat pe dama cea de pică. LESNEA, P. E. 13. ♦ A se bizui, a conta pe. . . - Prez. ind.: mizez. – Din fr. miser.