Definiția cu ID-ul 1330173:
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MITUITÓR, -OÁRE s. m. și f. Persoană care mituiește. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. El crede că Matei nu-i un mituitor. V. ROM. mai 1 954, 67. - Pl.: mituitori, -oare. – Mitui + suf. -tor.