MITUIÁLĂ, mituieli, s. f. Mituire; (concr.) mită. [Pr.: -tu-ia-] – Mitui + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MITUIÁLĂ s. v. mituire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MITUIÁLĂ s. v. mită, șperț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mituiálă s. f., g.-d. art. mituiélii; pl. mituiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink