MITIC², -Ă adj. Care ține de mit (2), referitor la mit, care are caracter de mit; legendar, fabulos. Această dar istorie mitică (povestitoare) . . . nădăjduiesc să fie plăcută. PANN, E. I, IX/1. E importantă această datină pentru că se datează încă din acele timpuri, a căror istorie e învelită cu un întunerec mitic. F (1 872), 190. Cheamă piatra să învie ca și miticul poet. EMINESCU, O. I, 32. Se înșală . . . acei. . . cari zic Troian acestei mitice brazde. ODOBESCU, S. II, 420, cf. DDRF, BARCIANU, ALEXI, W. Legendele elenice amintesc despre prima populație mitică a insulelor. BART, S. M. 48. - Pl.: mitici, -ce. – Din fr. mythique.