mistifica vt [At: NEGULICI / Pzi: mistific, (îvr) ~chez / E: fr mystifier, it mistificare] 1 A induce în eroare, de obicei abuzând de calitatea sa Si: a înșela. 2 A denatura realitatea.

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela, p. ext. a falsifica. Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

MISTIFICA vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistific, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].

MISTIFICA vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)

A MISTIFICA mistific tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înșela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare

mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.

*mistífic, a -á v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel.

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 2 sg. mistifici, 3 mistifică; conj. prez. 1 sg. să mistific, 3 să mistifice

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 3 mistifică

mistifica vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 3 sg. și pl. mistifică

mistifica (ind. prez. 3 sg. și pl. mistifică)

MISTIFICAT adj. v. denaturat.

MISTIFICAT adj. alterat, deformat, denaturat, fals, răstălmăcit. (Un adevăr ~.)

MISTIFICA vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

MISTIFICA vb. v. denatura.

mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

MISTIFICA vb. I. T r a n z. A induce în eroare, a înșela (pe cineva, de obicei abuzînd de calitatea sa); (astăzi în special) a denatura, a falsifica (realitatea, adevărul). Cf. NEGULICI. După o mică reflesiune, crezînd că germanul voiește să mă mistifieze, Îi zisei.. . FILIMON, O. II, 164. Am mistificat atunci opiniunea publică, MAIORESCU, D. i, 554. Avînd cineva inspirație, poate minți și mistifica pe altul in orice zi peste an. CARAGIALE, O. I, 250. Ei, vedeți cum v-am mistificat? VLAHUȚĂ, O. A. III, 41, cf. ȘĂINEANU, D.U., CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ A b s o l. Poate vor socoti că minte, că mistifică. PETRESCU, O. P. I, 111. – Prez. ind.: mistific și (învechit, rar) mistificez. – Din fr. mystifier, it. mistificare.