MISTIFICA vb. I. T r a n z. A induce în eroare, a înșela (pe cineva, de obicei abuzînd de calitatea sa); (astăzi în special) a denatura, a falsifica (realitatea, adevărul). Cf. NEGULICI. După o mică reflesiune, crezînd că germanul voiește să mă mistifieze, Îi zisei.. . FILIMON, O. II, 164. Am mistificat atunci opiniunea publică, MAIORESCU, D. i, 554. Avînd cineva inspirație, poate minți și mistifica pe altul in orice zi peste an. CARAGIALE, O. I, 250. Ei, vedeți cum v-am mistificat? VLAHUȚĂ, O. A. III, 41, cf. ȘĂINEANU, D.U., CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ A b s o l. Poate vor socoti că minte, că mistifică. PETRESCU, O. P. I, 111. – Prez. ind.: mistific și (învechit, rar) mistificez. – Din fr. mystifier, it. mistificare.