mistifica vt [At: NEGULICI / Pzi: mistific, (îvr) ~chez / E: fr mystifier, it mistificare] 1 A induce în eroare, de obicei abuzând de calitatea sa Si: a înșela. 2 A denatura realitatea.

MISTIFICA, mistific, vb. I. Tranz. A induce în eroare; a înșela, p. ext. a falsifica. Ei, vedeți cum v-am mistificat, eu știu foarte bine pe d-l Dan și sînt unul din cei mai pasionați admiratori ai talentului lui. VLAHUȚĂ, O. AL. II 41.

MISTIFICA vb. I. tr. A denatura adevărul; a înșela, a păcăli: (p. ext.) a falsifica. [P.i. mistific, 3,6 -că. / cf. fr. mystifier, it. mistificare].

MISTIFICA vb. tr. a denatura, a contraface adevărul; a înșela; a falsifica. (< fr. mystifier, it. mistificare)

A MISTIFICA mistific tranz. 1) (fapte, adevăruri etc.) A denatura în mod intenționat, prezentând ca veritabil; a prezenta într-o lumină seducătoare, dar falsă. 2) (persoane) A induce în eroare; a face să ia un adevăr drept neadevăr (recurgând la diferite mijloace necinstite); a înșela; a amăgi; a păcăli. /<fr. mystifier, it. mistificare

mistificà v. a abuza de credulitatea cuiva spre a-l amăgi.

*mistífic, a -á v. tr. (d. mistic și fic ca în edi-fic; fr. mystifier, it. mistichificare). Abuzez de credulitate, înșel.

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 2 sg. mistifici, 3 mistifică; conj. prez. 1 sg. să mistific, 3 să mistifice

mistifica (a ~) vb., ind. prez. 3 mistifică

mistifica vb., ind. prez. 1 sg. mistific, 3 sg. și pl. mistifică

mistifica (ind. prez. 3 sg. și pl. mistifică)

MISTIFICA vb. v. denatura.

MISTIFICA vb. v. ademeni, amăgi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

mistifica vb. I. tr. 1 (compl. indică afirmații, texte, situații etc.) a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, <livr.> a adultera, <astăzi rar> a erona, <rar> a răzjudeca, <reg.> a cotârji, a mitocosi, <înv.> a deznaturalisi, a izvrăti, <fig.> a distorsiona, a mutila, a perverti, a silui, a trunchia, a violenta, <fig.; rar> a interverti, <fig.; înv.> a sminti, a strâmba. Un anumit post de televiziune a mistificat voit textul comunicatului. 2 (compl. indică oameni) a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela¹, a minți, a momi, a păcăli, a trișa, <livr.> a iluziona, <fam.> a fenta, a fraieri, a juca, a prosti¹ a șmecheri, a țepui², <înv. și reg.> a fulăi, a planisi, a poticăli, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, <reg.> a celui, a mâglisi, a obroci¹, a ormoci, a șugui¹, a tășca, <înv.> a blăzni, a dezmânta, a gâmbosi, a îngâna, a lâncoti, a se linguși, a măguli, a surprinde, <peior.> a chilipirgi, <fig.> a îmbrobodi, a orbi, <fig.; pop. și fam.> a boi³, a duce², a purta, a șurubări, a șurubui, <fig.; fam.> a aburi, a aiura, a arde, a bărbieri, a dribla, a frige, a încălța, a pârli, a pingeli, a pingelui, a potcovi, a prăji, <fig.; reg.> a pârjoli, a șurubi, <fig.; înv.> a aromi, a luneca, <arg.> a accidenta, a daiboji, a pricăli. A mistificat multe persoane în vârstă cu vorbe frumoase.

mistifica vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

MISTIFICA vb. a altera, a contraface, a deforma, a denatura, a escamota, a falsifica, a măslui, a răstălmăci, (fig.) a silui, (înv. fig.) a sminti, a strîmba. (A ~ sensul, adevărul celor spuse de cineva.)

MISTIFICA vb. I. T r a n z. A induce în eroare, a înșela (pe cineva, de obicei abuzînd de calitatea sa); (astăzi în special) a denatura, a falsifica (realitatea, adevărul). Cf. NEGULICI. După o mică reflesiune, crezînd că germanul voiește să mă mistifieze, Îi zisei.. . FILIMON, O. II, 164. Am mistificat atunci opiniunea publică, MAIORESCU, D. i, 554. Avînd cineva inspirație, poate minți și mistifica pe altul in orice zi peste an. CARAGIALE, O. I, 250. Ei, vedeți cum v-am mistificat? VLAHUȚĂ, O. A. III, 41, cf. ȘĂINEANU, D.U., CADE, SCRIBAN, D., DM. ◊ A b s o l. Poate vor socoti că minte, că mistifică. PETRESCU, O. P. I, 111. – Prez. ind.: mistific și (învechit, rar) mistificez. – Din fr. mystifier, it. mistificare.