MINUSCUL, -Ă, minusculi, -e, adj. De dimensiune redusă; foarte mic. Își caută un punct de sprijin... păianjenii minusculi atîrnați de firele de funigei. SADOVEANU, O. E. 10. Un tren minuscul coboară ca o jucărie. C. PETRESCU, S.225. Împrejurul unui lac minuscul ca o piscină, ibiși cu piciorul de mărgean... se privesc în oglinda apelor. ANGHEL, PR. 113. ◊ (Rar, despre litere, în opoziție cu majusculă) Literă minusculă = literă mică, v. mic². S-a pus d. Niță pe brînci exercitîndu-se în fiecare zi, pe hîrtie velină, la fel de fel de scriituri – engleze, italice, gotice, batarde, ronde, majuscule, minuscule. CARAGIALE, O. II 245. Manuscripte scrise cu litere capitale și minuscule. ODOBESCU, S. I 343.