Definiția cu ID-ul 1293838:

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mintal2 (care aparține minții, privitor la minte; care se petrece în minte) adj. m., pl. mintali; f. mintală, pl. mintale (afecțiune/alienare/boală/bunăstare/confuzie/debilitate/sănătate/stare/tulburare mintală; efort/handicap/retard mintal, dar și: calcul mintal, operație mintală)