8 definiții pentru «minister»   declinări

MINISTÉR, ministere, s. n. 1. Organ central al administrației de stat care conduce o anumită ramură a activității statului și care este condus de un ministru; instituția respectivă; p. ext. clădirea în care își are sediul această instituție. 2. (Înv.) Funcție de ministru. 3. (Înv.) Guvern. – Din fr. ministère.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Minister de resort: minister sub a cărui jurisdicție intră o problemă și care are competența de a o rezolva. Vezi și resort. - raduborza

MINISTÉR ~e n. 1) Organ central al administrației de stat, care conduce un anumit domeniu de activitate a statului. 2) Instituție care reprezintă acest organ administrativ. 3) Clădirea unde se află această instituție. /<fr. ministere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTÉR s.n. Organ central al administrației de stat care conduce o ramură de activitate; instituția respectivă; (p. ext.) clădire unde este instalată o asemenea instituție. [< fr. ministère, cf. lat. ministerium – slujbă, serviciu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTÉR s. n. 1. sector al administrației de stat condus de un ministru; instituția respectivă; (p. ext.) sediul acestei instituții. 2. funcție, titlu de ministru (1). 3. funcție sacerdotală. (< fr. ministère)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTÉR s. (POL.) 1. departament. (În unele state, ~ul se numește departament.) 2. (livr.) portofoliu, (înv.) portofel. (Deține ~ul justiției.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTÉR s. v. cabinet, consiliu de miniștri, executiv, guvern, ministeriat, ministru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ministér s. n., pl. ministére
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MINISTER PÚBLIC s. v. acuzator, procuror.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink