MINGE, mingi, s. f. Obiect (mai ales) sferic, de diferite mărimi, uneori elastic, făcut din cauciuc, piele, celuloid, pînză etc., umplut de obicei cu aer și folosit în diferite jocuri sportive. După minge și după cerc alergau prin casă și prin curte. GALACTION, O. I 306. În momentul acesta sare o minge de ping-pong în scenă. SEBASTIAN, T. 83. Mingea sare pînă la policandrul din tavanul salonului, unde turbură grozav liniștea ciucurilor de cristal. CARAGIALE, O. II 166. ♦ Joc (de copii) la care se folosește acest obiect. Cînd ceilalți băieți de sama lui să duceau la minge ori la poarcă, el se tot făcea că are treabă în preajma casei Irinei. BUJOR, S. 80. – Variantă: (învechit și regional) mince (NEGRUZZI, S. I 125) s. f.