MINDIR, mindire, s. n. Saltea umplută cu paie. A dormit și pe paturi de fier cu mindir de paie. C. PETRESCU, 352. Trebuie să dormi pe rogojină, noi n-avem nici mindir. DUNĂREANU, CH. 118. Bunicuța, săraca, dormea în săliță pe-un mindir de paie. VLAHUȚĂ, O. A. 490. ♦ Cuvertură, cergă. Un pat, adică cîteva scînduri pe doi căpriori acoperite c-un mindir și c-o plapomă roșie. EMINESCU, N. 38.