3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIMA, mimez, vb. I. Tranz. A reprezenta situații, sentimente etc. prin gesturi, fără cuvinte. ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.

mima vt [At: CR (1836), 281]/1 / Pzi: ~mez / E: fr mimer] 1 A exprima idei și sentimente numai prin gesturi sau prin mimică. 2 A imita gesturi, atitudini etc. 3 A simula.

MIMA, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.

MIMA, mimez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o piesă de teatru, un rol etc.) A interpreta prin gesturi, ca un mim. (Fig.) Femeile îl ascultă cu interes și aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ (Cu privire la gesturi, apucături etc.) A imita. C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40.

MIMA vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr. mimer, it. mimare].

MIMA vb. tr. 1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. 2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva. (< fr. mimer)

A MIMA ~ez tranz. 1) (idei, sentimente, stări sufletești, atitudini etc.) A exprima prin mimică, fără a recurge la cuvinte. 2) (gesturile, felul de a fi al cuiva) A reproduce cu fidelitate; a imita; a copia. /<fr. mimer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mimez, 3 mimea; conj. prez. 1 sg. să mimez, 3 să mimeze

mima (a ~) vb., ind. prez. 3 mimea

mima vb., ind. prez. 1 sg. mimez, 3 sg. și pl. mimea

mi s. f., g.-d. art. mimei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MIMA vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.)

MIMA vb. a imita, a reproduce, (înv.) a închipui. (A ~ gesturile cuiva.)

MI s. v. mamă, măicuță, mămică.

mi s. v. MAMĂ. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIMÁ vb. I. T r a n z. 1. A exprima idei și sentimente fără cuvinte, numai prin gesturi sau prin mimică. Acest destoinic profesor a mimat (rostit prin semne) un cuvînt foarte elocvent. CR (1836), 281/1. Femeile . . . aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II, 90, cf. 31. Trebuie să adaog că nu mă pot apropia nici pe departe de povestirea lui colorată, gesticulată și mimată. SADOVEANU, O. IX, 460. 2. A imita (gesturi, atitudini etc.). C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40. Într-o ambianță de elită, copilul mimează inconștient atitudini și gesturi inteligent. RALEA, S. T. II, 292, cf. 127. ♦ A da, în mod intenționat, o impresie falsă prin gesturi, atitudini etc.; a simula. Avea un rîs fals, nechezător, care mima veselia atît de grosolan, încît Andrei abia se stâpînea să nu-i trîntească un pumn în obraz. T. POPOVICI, S. 12, cf. 66, V. ROM. septembrie 1955, 61. - Prez. ind. : mimez. – Din fr. mimer.

Intrare: Mima
nume propriu (I3)
  • Mima
Intrare: mima
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mima
  • mimare
  • mimat
  • mimatu‑
  • mimând
  • mimându‑
singular plural
  • mimea
  • mimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mimez
(să)
  • mimez
  • mimam
  • mimai
  • mimasem
a II-a (tu)
  • mimezi
(să)
  • mimezi
  • mimai
  • mimași
  • mimaseși
a III-a (el, ea)
  • mimea
(să)
  • mimeze
  • mima
  • mimă
  • mimase
plural I (noi)
  • mimăm
(să)
  • mimăm
  • mimam
  • mimarăm
  • mimaserăm
  • mimasem
a II-a (voi)
  • mimați
(să)
  • mimați
  • mimați
  • mimarăți
  • mimaserăți
  • mimaseți
a III-a (ei, ele)
  • mimea
(să)
  • mimeze
  • mimau
  • mima
  • mimaseră
Intrare: mimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • mima
plural
genitiv-dativ singular
  • mime
  • mimei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mima, mimezverb

  • 1. A reprezenta situații, sentimente etc. prin gesturi, fără cuvinte. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote figurat Femeile îl ascultă cu interes și aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II 90. DLRLC
    • 1.1. A imita gesturile, apucăturile cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: imita
      • format_quote C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.