MIM s. n., s. m. 1. S. n. Gen de comedie (la greci și la romani) în care actorii prezentau acțiunea mai ales prin gesturi. Mimuri ce să dzice îngînăciuni de șeganii. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 103^v/8. 2. S. m. Actor care juca în mimuri (1); (astăzi) actor de pantomimă. Au apărut, colindînd toate drumurile, păpușarii. . . , clovnii, mimii și alte zeci de variante ale aceluiași gen actoricesc: actorul de estradă. CONTEMP. 1949, nr. 126, 11/1, cf. nr. 120, 5/1. ♦ (Rar) Actor care însoțește în mod adecvat cuvintele cu gesturi expresive. Actorii cei mari nu sînt niciodată mari gesticulatori, ci mimi desâvîrșiți. GTN (1836), 50²/20. - Pl.: (1) mimuri și (rar) mime (PONTBRIANT, D.), (2) mimi. - Din fr. mime. – La Dosoftei, din ngr. μῖμσς.