MILIAR, -Ă s. n., adj. 1. S, n. (Învechit, în forma miliariu) Unitate de măsură pentru lungimi și suprafețe egală cu o milă romană (pătrată). Se promitea uneori cîte trei-patru școale elementarii pe un teritoriu de aproape două mii de miliarii. BARIȚIU, P. A. I, 208. Iobagii să mai ducă din pădurea domnească și cîte un stînjin pe o distanță cel mult de două miliarii, id. ib. 651, cf. II, 465, 525. 2. Adj. (În sintagmele) Stîlp miliar sau piatră miliară (și substantivat, n. pl.) = stîlp sau piatră așezată din milă în milă sau p. ext. din kilometru în kilometru la marginea șoselelor și a drumurilor principale, pentru a indica distanțele. Cf. COSTINESCU. Stîlpii miliari ai drumurilor. ODOBESCU, S. II, 271. Ajunși cam la a șasea piatră miliară, deterăm peste un cort din zilele noastre. D. ZAMFIRESCU, ap. CADE. – Pronunțat: -li-ar. – Pl.: (1) miliarii, (2) miliari, -e. - Și: (1) miliáriu s. n. – Din lat. milliarius, fr. milliaire.