MICROFÓN s. n. Instrument electric care transformă vibrațiile sunetelor în vibrații electromagnetice, spre a le transmite la mari distanțe sau a le înregistra cu mijloace tehnice. Cf. IORDAN, L. R. A. 248. Microfonul înlocuiește. . . urechea omului și prin ajutorul lui se poate comanda execuția anumitor operațiuni. ENC. TEHN. I, 162. Radioul nostru a căpătat un caracter cu adevărat popular și prin prezența tot mai activă în fața microfoanelor a . . . savanților, artiștilor. SC]NTEIA, 1953, nr. 2 654. Îi trecu căștile și-i potrivi microfonul în dreptul gurii. V. ROM. august 1 954, 57. Microfonul este o capsulă metalică, închisă cu o membrană de cărbune. CIȘMAN, FIZ. II, 497. - Pl.: microfoane. – Din fr. microphone, germ. Mikrophon.