MICROCOSM s. n. 1. Omul, considerat ca o reprezentare redusă a universului; lumea interioară a omului. Pre tine macrocosmos, pre mine microcosmos mă cheamă. CANTEMIR, O. V, 93. Pentru aceasta s-a numit omul microcozmos, lume mică. EPISCUPESCU, O. Î. 298/20, cf. POLIZU, PROT.-POP., N. D., ANTONESCU, D., COSTINESCU, BARCIANU, ALEXI, W. Ideea raportului de analogie. . . dintre om și totalitatea lumii, adică dintre microcosm și macrocosm, a apărut . . . în lunga tradiție aristotelico-stoică. VIANU, M. 87. 2. Reprezentare redusă a universului, a pămîntului, a societății. Cf. POLIZU, PROT.-POP., N. D. Istoria fiecărei țări, microcosm al macrocosmului, este cea mai veridică istorie universală. HASDEU, I. C. I, 176, cf. CONTEMP. 1949, nr. 120, 7/6. 3. Lumea obiectelor submicroscopice. În știință noțiunea de microcosm a început să fie prea largă pentru analiza din ce în ce mai profundă a materiei. V. ROM. august 1961, 125. – Pl.: (rar) microcosmuri (BOGZA, C. O. 139). – Și: (învechit) microcósmos s. n. – Din ngr. μικροκόσμος, fr. microcosme.