MEZENTÉR s. n. Foiță a peritoneului care leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului; (popular) prapur. Cf. î n v ă ț ă t u r ă, ap. URSU, T. Ș. 237. Atrofia copiilor vine din închiderea ghindurilor mesenterului (mațului din mizloc). CORNEA, E. I, 30/10, cf. ANTONESCU, D., BARCIANU, BIANU, D. S. Inima ta e bolnavă. – În orice caz, n-ai să mi-o tămădui tu în laborator. . . Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică ca mezenterul broaștelor ! C. PETRESCU, Î. II, 266. În această perdea, numită mezenter sau prapur se găsesc toate vasele sanguine. ENC. VET. 39. - Scris și: mesenter. – Pl.: mezentere. – Și (învechit) mezentériu (ap. URSU, T. Ș. 237), mezantér (KRETZULESCU, ap. URSU, T. Ș., 237), mesintériu (ANTONESCU, D.) s. n. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.