21 de definiții pentru mezenter

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZENTER, mezentere, s. n. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici; prapur. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.

MEZENTER, mezentere, s. n. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici; prapur. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.

mezenter sn [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, ap. URSU, T. Ș. 232 / V: (înv) mesinteriu, ~zan~, ~iu / S și: mesenter / Pl: ~e / E: lat mesentherium, fr mésentère] Foiță a peritoneului care leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului Si: (pop) prapur.

MEZENTER, mezentere, s. n. Membrană (formată dintr-o îndoitură a peritoneului) care leagă intestinul subțire de peretele posterior al abdomenului. N-ai să mi-o tămădui tu [inima] în laborator. Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică, ca mezenterul broaștelor. C. PETRESCU, Î. II 266.

MEZENTER s.n. Membrană care leagă intestinul subțire de peretele posterior al abdomenului. [< lat. mesentherium, fr. mésentère, cf. gr. mesos – mijlociu, enteron – intestin].

MEZENTER s. n. îndoitură a peritoneului care fixează organele digestive de peretele posterior al abdomenului. (< fr. mésentère, lat. mesenterium)

MEZENTER ~e n. Membrană a peritoneului care acoperă intestinul subțire și îl fixează de peretele abdominal. /<lat. mezentherium, fr. mésentere

*mesentér n., pl. e (vgr. mesénteron și mesentérion, d. mésos, mijlociŭ, și énteron, intestin. V. misit și enterită). Anat. Îndoitura peritoneuluĭ care ține în pozițiune diversele părțĭ ale intestinelor. – Și mez- (după fr.). V. epiploon, mură 2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mezenter (desp. me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezentere

!mezenter (me-zen-/mez-en-) s. n., pl. mezentere

mezenter s. n. (sil. mf. mez-), pl. mezentere

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEZENTER s. (ANAT.) mezoblast, (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer.

MEZENTER s. (ANAT.) (pop.) prapur, (înv.) bezărău, bezer.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MEZ-, v. MEZO-.~arh (v. -arh), adj., (despre un fascicul lemnos) la care protoxilemul ocupă o poziție centrală, fiind înconjurat de metaxilem; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte mijlocie a encefalului situată deasupra protuberanței inelare; ~encefalotomie (v. -encefalo-, v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a tractului spinotalamic la nivelul mezencefalului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut conjunctiv embrionar, format din celule fusiforme sau stelate, intrînd în alcătuirea mezodermului; ~enter (v. -enter), s. n., membrană a peritoneului care leagă intestinul subțire de peretele abdominal posterior.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEZENTÉR s. n. Foiță a peritoneului care leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului; (popular) prapur. Cf. î n v ă ț ă t u r ă, ap. URSU, T. Ș. 237. Atrofia copiilor vine din închiderea ghindurilor mesenterului (mațului din mizloc). CORNEA, E. I, 30/10, cf. ANTONESCU, D., BARCIANU, BIANU, D. S. Inima ta e bolnavă.În orice caz, n-ai să mi-o tămădui tu în laborator. . . Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică ca mezenterul broaștelor ! C. PETRESCU, Î. II, 266. În această perdea, numită mezenter sau prapur se găsesc toate vasele sanguine. ENC. VET. 39. - Scris și: mesenter. – Pl.: mezentere. – Și (învechit) mezentériu (ap. URSU, T. Ș. 237), mezantér (KRETZULESCU, ap. URSU, T. Ș., 237), mesintériu (ANTONESCU, D.) s. n. – Din lat. mesentherium, fr. mésentère.

Intrare: mezenter
  • silabație: me-zen-ter, mez-en-ter info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezenter
  • mezenterul
  • mezenteru‑
plural
  • mezentere
  • mezenterele
genitiv-dativ singular
  • mezenter
  • mezenterului
plural
  • mezentere
  • mezenterelor
vocativ singular
plural
mesinteriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mezenteriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mezanter
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mezenter, mezenteresubstantiv neutru

  • 1. Foiță a peritoneului care învelește și leagă intestinul de peretele posterior al abdomenului și în care se găsesc vase sangvine și limfatice, nervi și ganglioni limfatici. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote N-ai să mi-o tămădui tu [inima] în laborator. Nici n-ai să mi-o întinzi la pila electrică, ca mezenterul broaștelor. C. PETRESCU, Î. II 266. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.