*métric, -ă adj. (vgr. metrikós, d. métron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Grecĭ și Romanĭ (în opoz. cu vers silabic). Relativ la metru, la gram., la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chilograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Știința care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile și de diferitele felurĭ de versurĭ. – În ainte de facerea sistemeĭ metrice, diferitele măsurĭ uzitate în Francia, ca și aĭurea, aveaŭ doŭă inconveniente: 1. măsurile, cu toate că purtaŭ tot un nume, variaŭ de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsurĭ nu eraŭ decimale, ceĭa ce îngreuĭa mult socotelile. De aceĭa, la 1790, un decret al Adunăriĭ constituante însărcină Academia de științe să organizeze o sistemă maĭ bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor celor-lalte. Academiciĭ Méchain și Delambre fură însărcinațĭ să măsoare lungimea părțiĭ meridianuluĭ terestru dintre Dunkerque și Barcelona, ceĭa ce s’a făcut de la 1792 pînă la 1799. De aicĭ s’a dedus lungimea totală a meridianuluĭ, și a patru-zecĭ de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unitățĭ a noiĭ sisteme, care din cauza asta s’a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală în Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 și definitiv obligatorie de la 1 Ianuariŭ 1840. Încet-încet aŭ adoptat-o și alte țărĭ, așa în cît azĭ e întrebuințată maĭ de toate țările civilizate și numaĭ invidia le maĭ oprește pe unele de a o introduce oficial.