METIS, -Ă subst. 1. S. m. Nume dat animalelor provenite din încrucișarea a doi indivizi : de rase diferite; corcitură. V. h i b r i d. Oile numite metis s-au născut din unirea merinoșului cu huros. AR (1829),56²/18, cf. ENC. VET. 352. Ereditatea metișilor însă, în special la prima generație, de obicei nu e stabilă și cedează ușor condițiunilor de viață, hrană și întreținere, CONTEMP. 1948, nr. 106, 9/2 Acolo unde s-au îmbunătățit condițiile de hrănire și îngrijire s-au obținut metiși de o mai mare productivitate. SCÎNTEIA, 1 953, nr. 2 745. 2. S. m. și f. Persoană născută dintr-o indiană din America și un bărbat alb sau dintr-o femeie albă și un indian din America. V. c r e o l, m u l a t r u. Cf. ANTONESCU, D. Blana aceasta e adusă din Alaska. De acolo poartă el cele două gloanțe în piept, slobozite de un metiș. C. PETRESCU, O. P. II, 43. ♦ (Adjectival) Format din metiși (2). Alți autohtoni, mai blajini,. . . își plecaseră grumajii între cuceritori, își amestecaseră cu ei sîngele, dînd naștere, în fundurile Argentinei, spre Uruguai și Paraguai, la o populație metisă. SADOVEANU, O. X, 447. - Pl.: metiși, -se. – Și: (2, sg. refăcut după pl.) metíș s.m. – Din fr. métis.