METEMPSIHOZĂ s. f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul parcurge mai multe existențe, reîncarnîndu-se succesiv într-o serie de corpuri omenești, de animale sau în plante. V. r e î n c a r n a r e, t r a n s m i g r a ț i e. Cei ce credea metempsihosii. . . era popriți de a mînca cărnuri. DÎ 10^r/20. Să nu fii minunat de vezi paseri, căci aice să crede în metempsihos. CRiTiL, 75/35. Noi cunoaștem mai bine socotințele celților cari într-aceeași vreme priimiră dumnezeii păgînătății, metempsihosul (trecerea sufletului dintr-o ființă într-altá) și ghicitoria. CR (1832), 280¹/26. Teoria de metempsihosis (schimbarea sufletului în multe corpuri). BARASCH, M. III, 189/27. Ca mai toți orientalii, se aflau între chinezi oameni cari credeau în metempsichoze. F (1870), 164. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicosa lor, EMINESCU N. 49. Metempsihoză admitea putința curățirei sufletului prin trecerea sa în corpul mai multor ființe. XENOPOL, I. R. I, 70. - Și: metempsicóză s. f.; (învechit) metempsihos, metempsihosis (ARISTIA, PLUT.), metempsichóses (VALIAN, V., LM) subst.; metempsicóse (ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D.; scris și: metempsichóze), metemsihóză (MARIAN, Î. 434), metemsicóză (POLIZU) s. f. – Din ngr. μετεμψύχωσις, fr. métempsyc(h)ose.