METAFÓRIC, -Ă adj. Care ține de metaforă, este propriu metaforei; care este exprimat prin metafore, bogat în metafore; (învechit) metaforicesc; p. g e n e r. figurat. Cuvîntul în înțelegerea sa cea adevărată, iară nu în cea metaforică. CARTE TREB. II, 190/2. Scrierea egipteană era metaforică. MAIORESCU, CR. III, 406. Indignarea metaforică nu încîntă pe Felix, care era plictisit de a se ocupa de probleme cu totul străine de conștiința lui. CĂLINESCU, E. O. II, 65. Superlativul redat prin metafore. . . îl vom denumi superlativ metaforic. CV 1 949, nr. 9, 21. Coloritul stilistic se mai poale obține și prin vorbire metaforică sau figurată, L. ROM. 1953, nr. 2, 97. Predicatele nominale exprimate prin substantive acordă acestora o valoare metaforică. CL 1957, 229. - Pl.: metaforici, -ce. – Din germ. metaphorisch, fr. métaphorique.