METAFÍZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
laurap
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METAFÍZIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de metafizică; propriu metafizicii. Concepție ~că. /<fr. métaphysique, germ. metaphysich
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METAFÍZIC, -Ă adj. Referitor la metafizică. [Cf. fr. métaphysique].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METAFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la metafizică. II. s. f. 1. parte a filozofiei idealiste, având ca obiect fenomenele care nu pot fi percepute prin simțuri, care depășesc cadrul experienței. 2. metodă de cunoaștere, opusă dialecticii, care consideră fenomenele izolate unele de altele și imuabile, concepe dezvoltarea ca un simplu proces de creștere și neagă contradicțiile interne ale fenomenelor. (< fr. métaphysique, /II/, lat. metaphysica, gr. metaphysiki, germ. Metaphysik)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METAFÍZIC adj. (FILOZ.) transcendent, (înv.) metafizicesc.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
METAFÍZIC s. v. metafizician.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Metafizic ≠ dialectic
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
metafízic adj. m., s. m., pl. metafízici; f. sg. metafízică, pl. metafízice
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink