10 definiții pentru metafizic (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
METAFIZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filosofiei care studiază știința despre ființa ca ființă (Aristotel), domeniul suprasensibilului de dincolo de lumea exterioară (Thomas d’Aquino), stabilirea principiilor prime indubitabile ale existenței și cunoașterii (Descartes, Spinoza, Leibnitz), cercetarea critică a condițiilor de posibilitate a gândirii noastre (Kant) etc. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din ngr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
METAFIZIC, -Ă, metafizici, -ce, s. f., s. m., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței. 2. S. m. (Înv.) Metafizician. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii (1) – Din gr. metafisikí, metafisikós, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysisch, fr. métaphysique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laurap
- acțiuni
METAFIZIC1, metafizici, s. m. (Învechit) Metafizician. Metafizicul nostru se apropie să se uite, și razele pătrunseră printr-o ușă și-i loviră fața. EMINESCU, N. 34.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
metafizic a. 1. ce ține de metafizică; 2. fig. prea abstract. ║ m. cel ce studiază metafizica.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
metafizic adj. m., (înv.) s. m., pl. metafizici; adj. f. metafizică, pl. metafizice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
metafizic adj. m., s. m., pl. metafizici; f. sg. metafizică, pl. metafizice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
metafizic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
METAFIZIC s. v. metafizician.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
metafizic s. v. METAFIZICIAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
METAFIZIC, -Ă subst., adj. 1. S. f. Parte a filozofiei idealiste avînd drept obiect fenomenele care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței; (în opoziție cu dialectica) metodă generală de cunoaștere caracterizată prin abordarea obiectelor și proceselor în mod izolat, prin absolutizarea unor laturi ale realității, prin negarea salturilor calitative, prin subaprecierea contradicțiilor interne ale lucrurilor și nerecunoașterea lor drept motor primordial al dezvoltării. Metafisica. . . învățătura care arată lucruri mai sus de fire. CANTEMIR, IST. 14. Metafizica, învățătura care tratarisește despre întăile începerile cunoștinților noastre. VÎRNAV, L. 137v/23. Un copil de 8 ani ce va intra într-un institut, cînd va fi de ani 15 va fi destoinic să dea răspuns la întrebarea măcar or căruia profesor, asupra grămăticii, ritoricii. . ., metafisicii. GOLESCU, I. 139. Ideile nepipăite a metafizicei, ROM. LIT. 2162/42. În țara noastră sînt unul din cei dintîi care au zdruncinat toate teoriile metafizicei estetice. GHEREA, ST. CR. III, 205. Metafizica privește lumea în mod static, în nemișcare. CONTEMP. 1949, nr. 120, 3/3. Pozitivismul a reprezentat o reacție salutară față de speculațiile conjecturale și atît de hazardate ale metafizicii clasice. VIANU, M. 125, cf. RALEA, S. T. III, 35. 2. S. m. (Învechit) Metafizician. Metafizic. . . cela ce are știința acelor peste fire. CANTEMIR, IST. 14. Metafizicul nostru se apropie să se uite. EMINESCU, ap. CADE. 3. Adj. Care aparține metafizicii (1), privitor la metafizică; care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul experienței; (învechit) metafizicesc. Iubirea cercetărilor curioase și a speculațiilor metafizice. NEGRUZZI, S. II, 144. Subtilități metafizice ii atrăgeau cugetarea ca un magnet. EMINESCU, N. 36. Cîte rele a adus estetica metafizică in priceperea unei opere de artă. GHEREA, ST. CR III, 110. Neliniștea metafizică, a necunoscutului îl îndreaptă. . . spre religie. LOVINESCU, C. IV, 122. Lichidarea teoriilor idealiste. . . și metafizice CONTEMP. 1953, nr. 342, 5/5. ♦ P. e x t. (Rar) Greu de înțeles; abstract. Cf. COSTINESCU. Spusele tale sînt prea metafizice pentru mintea crudă a copilului. LM. – Pl.: metafizici, -ce. – Din ngr. μεταφυσική, μεταφυσικός, lat. metaphysica, germ. Metaphysik, metaphysich, fr. métaphysique.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
metafizic, metafizicisubstantiv masculin
- 1. Metafizician. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: metafizician
- Metafizicul nostru se apropie să se uite, și razele pătrunseră printr-o ușă și-i loviră fața. EMINESCU, N. 34. DLRLC
-
etimologie:
- metafisikí, metafisikós DEX '98 DEX '09
- metaphysica DEX '98 DEX '09
- Metaphysik, metaphysisch DEX '98 DEX '09
- métaphysique DEX '98 DEX '09