mertic sn [At: MOXA 374/18 / V: (îrg) mie~, (înv) ~tec sm, mir~, (reg) ~tiug / Pl: ~ice, ~uri, (înv, sm) ~ici / E: mg mérték „măsură, normă”] 1 Vas de lemn pentru măsuratul cerealelor luate la moară ca plată pentru măcinat și a cărui capacitate a variat în timp și pe regiuni, între 1 și 16 kg Vz căpăț. 2 Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 3 Plată în natură sau, rar, în bani. 4 (Prc) Rație de mâncare Si: porție. 5-6 (Îe) A-și lua (sau a da cuiva) ~ul A primi (sau a da cuiva) o bătaie Si: a-și lua porția.